Ce m-a adus aici

Freidorf 2003

Cum adică un cetățean german pentru care română nu este limbă maternă vrea să candideze la Primăria Timișoarei? Iată povestea mea.

În 2003-2004, la 19 ani, am făcut un an de voluntariat la Federația Caritas, la o casă de copii din cartierul timișorean Freidorf. Copiii m-au învățat nu doar să vorbesc românește, ci și să apreciez mult mai profund viața și valoarea unei comunități funcționale.

Timișoara m-a făcut adult.

Mergând cu tramvaiul de la apartamentul din Martirilor unde stăteam până la lucru în Freidorf, treceam în fiecare zi prin Piața Maria, unde a început Revoluția, și simțeam de fiecare dată un respect uriaș pentru curajul și spiritul liber al acestui oraș.

Învățând cuvinte provenite din germană (“abțibildul!”), turcă  (“giumbușlucuri!”) sau maghiară (“langoș”, clar!), dar și participând la liturghii catolice în care se trecea cu ușurință de la o limbă la alta, m-am îndrăgostit de multiculturalitatea nepretențioasă a Timișoarei .

M-am simțit european - nu pentru că eram altfel, așa cum a fost cazul când am trăit în SUA, ci pentru că mă simțeam acasă. Un neamț în Banat, simplu.

În 2006, m-am întors pentru un stagiu de 7 luni în cadrul Fundației Pentru Voi din Timișoara, unde am înființat primul program de mentoring pentru adulți cu dizabilități intelectuale din România, proiectul urmând să câștige un premiu pentru “Cea mai bună campanie de voluntariat” la Gala Societății Civile în 2009.  

Combinând dragostea mea pentru Timișoara și oamenii ei cu pasiunea pentru muzică, am fondat „Timișoara Gospel Project” și Asociația Culturală TGP, al cărei președinte sunt din 2012. Asociația își propune spargerea barierelor sociale prin proiecte muzicale. În postura de dirijor,  am unit de-a lungul anilor, prin cântec, sute de timișoreni din toate straturile societății. Concertele eclectice TGP au devenit un punct stabil în agenda culturală a orașului și au strâns donații de mii de euro pentru Centrul de Îngrijire Paliativă din Timișoara. În aprilie 2019, am învățat peste 1000 de oameni să cânte piesa “Lean on Me” (pe 3 voci!) în cadrul Timotion, în Piața Libertății. Pentru că în Timișoara we lean on each other - ne putem sprijini unul pe altul.

Pentru contribuţia mea la viaţa comunităţii am fost distins de către Primăria Municipiului Timişoara cu Diploma de Excelenţă în 2014.

După ani de stat la prieteni (și, ca oaspete, la minunata Mănăstire Salvatoriană din Piața Bălcescu), în 2015 mi-am cumpărat un mic apartament în cartierul Iozefin.

În februarie 2017, m-am alăturat protestelor pentru apărarea justiției și statului de drept. Mi-am spus oful cu două discursuri în Piața Operei, iar la Berlin am devenit membru fondator al inițiativei Diaspora Civică Berlin

Timișoara este singurul oraș din lume unde simt că nu sunt trecător, ci care mă face să mă simt cu adevărat parte a unei comunități - a unei comunități creative, primitoare și pline de viață.   

Timișoara are un potențial uriaș, potențial care momentan se evaporă din cauza unui sistem administrativ-politic rămas în secolul trecut. Iubesc acest oraș prea mult ca să stau deoparte.

De aia.