Viziunea mea pentru Timișoara

Viziunea mea pentru TimișoaraTimișoara este un oraș al ideilor. Așa că, în elaborarea unui program electoral, e nevoie doar să ascultăm.

Aceasta nu este o listă de promisiuni. Politica nu duce lipsă de promisiuni, ci de principii.

Acestea sunt principiile și ideile mele pe care este bazată viziunea mea pentru Timișoara.

Timișoara, oraș pionier în Europa

Timișoara a fost odată un far al inovației mult dincolo de granițele României. Și poate fi din nou. În Timișoara/Temesvár/Temeschburg, această urbe cu suflet european, putem reinventa viitorul Europei: ce înseamnă comunitate într-o eră a individualismului? Cum poate digitalizarea sluji omului, și nu invers? Care este viitorul mobilității urbane? Cum putem crește economia orașului cu locuri de muncă pentru toată lumea într-o epocă post-industrială? Cu cât mai bine vom răspunde la întrebările viitorului, cu atât mai mult vom putea atrage și fonduri europene.

Poziționat unic în triunghiul capitalelor Budapesta, București și Belgrad, Timișoara trebuie să aspire să fie principalul pol economic și cultural în această regiune, un hub de inovație în viața urbană. Am putea deveni un magnet pentru românii plecați în străinătate, să-i atragem pe toți creativii care își doresc să se întoarcă într-un loc unde pot pune lucrurile în mișcare. O Timișoara inovatoare și deschisă va pune fundamentul nu doar pentru o Românie înnoită, ci și pentru o nouă Europă unită, unde diferența între est și vest își pierde relevanța.  

Un oraș al cartierelor

Timișoara este mult mai mult decât centrul ei impresionant. Timișoara e în primul rând acolo unde trăiesc oamenii - în cartiere. Ele trebuie puse în valoare din nou, fiecare cu caracterul său propriu - din Fabric până în Mehala, din Lipovei până în Freidorf, e nevoie să ne întrebăm: ce face acest cartier unic și cum îl putem dezvolta? Cum putem revitaliza centrele cartierelor, de exemplu Piața Iozefin sau Piața Traian?

Desigur, sunt lucruri de care e nevoie peste tot: parcuri care te invită să stai în ele și să-ți cunoști vecinii, iluminat stradal care te face să te simți în siguranță, locuri de joacă pentru familii, piețe și magazine în apropiere. Iar pentru cartierele de la marginea orașului trebuie să asigurăm o conexiune bună cu centrul orașului, dar și o urbanizare coerentă cu străzi asfaltate, trotuare, utilități publice și spații verzi.

Infrastructura care conectează oameni

Haideți să terminăm cu cele două mituri pe care se bazează strategia actualei administrații: nu, nu mai trăim în epoca automobilului, și nu, reducerea traficului nu se poate atinge cu creșterea numărului de benzi auto. Așa arăta modernizarea “în forță” în anii ‘70 - dar acestea nu sunt soluții ale mileniului 3. Pentru descongestionarea infernalului trafic timișorean, care ne mănâncă nervii tuturor, este nevoie de masive și coerente investiții în transportul în comun (accesibil! punctual! previzibil!) și în infrastructura pentru biciclete. Fiecare bicicletă pe stradă în plus înseamnă o mașină în trafic în minus.

Avem nevoie de locuri de parcare (scumpe) sub- sau supraterane în centru, și de parcări (ieftine) rezervate pentru riverani din cartiere. Inelul IV trebuie terminat cât mai repede ca să scăpăm de traficul de tranzit din centrul orașului. Iar pentru cei care locuiesc în periurban, dar vin în Timișoara pentru job și divertisment, trebuie să dezvoltăm un transport public cu adevărat regional.  

Un oraș al tuturor generațiilor

Timișoara este un oraș tânăr. Trebuie să investim mult mai mult în copii, tineri și studenți. Copiii din creșe și grădinițe merită mai mult personal. Elevii merită săli de sport și condiții mai bune în școlile lor. Studenții nu trebuie tratați ca niște trecători, ci ca o resursă importantă pentru un oraș ce își dorește a fi dinamic și atractiv. Și putem găsi căi mai bune pentru a implica elevii și studenții în deciziile administrației?

Într-o lume în care singurătatea crește și într-o Românie în care multe familii sunt separate din cauza migrației, Timișoara ar putea fi un exemplu cum generațiile diferite trăiesc împreună și se îmbogățesc reciproc. De ce nu încercăm să punem un centru de zi pentru pensionari și o grădinița în aceeași clădire?

Pentru timișoreni de toate vârstele e nevoie de un spital municipal în care să intrăm cu speranța de a ne vindeca, nu cu frica de a ne îmbolnăvi și mai tare. Nu vom putea schimba sistemul medical de azi pe mâine, și schimbarea nu se poate face doar la nivel local, dar putem măcar să aspirăm să fim un model de bună practică.  

Timișoara verde și curată

“Natură” și “oraș” nu sunt în contradicție - dimpotrivă, succesul unui oraș modern depinde din ce în ce mai mult de dezvoltarea lui durabilă și ecologică. Din păcate, avem o administrație ale cărei idei pentru ecologie se limitează la palmieri și fântâni cântătoare și care taie și toaletează copacii de parcă arborii ar fi dușmanii noștri. Din fericire, Timișoara are enorm de multă natură de oferit, care trebuie respectată și pusă în valoare. Susțin ideea, de exemplu, de a transforma canalele de desecare în coridoare ecologice. Și vreau să plantăm copaci. Mulți. Ați știut că ei nu doar îmbunătățesc calitatea aerului și reduc temperatura, ci chiar și duc la o reducere a ratei criminalității?  

Un oraș care respectă natura și oamenii înseamnă și un oraș curat. Din prima zi a mandatului meu voi prioritiza salubrizarea orașului, mai ales în cartiere. Și sunt convins: cu cât mai mult vom reuși să construim o comunitate urbană în care înflorește natura și în care lumea chiar se simte acasă, cu atât mai mult va crește și respectul cetățenilor pentru mediul înconjurător.

Viața culturală - sufletul Timișoarei

Nu este un secret că bucuria și mândria de a fi câștigat titlul de Capitala Culturală Europeană în 2021 s-a cam evaporat: prea neîndemânatic (să mă exprim diplomat) s-a gestionat până acum această oportunitate unică. Dar nu ne permitem să ne resemnăm cu un eșec. Va fi prioritatea zero pentru mine ca primar de a explora împreună cu comunitatea culturală din Timișoara cum putem maximiza aceasta șansă în anul 2021 și după.

Cultura în acest oraș este mult mai mult decât o sursă de divertisment pentru locuitori sau turiști, are un rol de motor și întregitor pentru societate. În acest sens, instituțiile culturale precum Teatrul Maghiar, Teatrul German sau Filarmonica Banatul trebuie susținute în continuare, dar cu mai mult respect pentru artiștii lor. În același timp, să le dăm libertatea de a crea actorilor independenți din cultură: fie trupe de rock, teatre independente sau pictori și sculptori, artiștii merită o susținere sistematică și fiabilă, nu în ultimul rând cu punerea la dispoziție a spațiilor.

O componentă culturală care ne îmbogățește pe toți este excepționalul patrimoniu arhitectural al orașului. Timișoara nu are viitor fără o prezervare mai demnă a trecutului sau. Soluții (și fonduri) vor trebui găsite nu doar la nivel local, ci și cu o colaborare creativă cu instituții județene, naționale și europene.

Administrație eficientă, digitală și aproape de oameni

Gata cu “merge și așa”. Gata cu pompierismul și heirupismul. Primăria Timișoara are nevoie de o reformă profundă. Majoritatea problemelor cu care se confruntă timișorenii sunt doar simptomul unor instituții disfuncționale (incapacitatea de a contracta o firma de salubrizare, de a avea un contract de deszăpezire la timp sau de a termina lucrările în Parcul Central fiind doar câteva exemple în acest sens).

Poate nu este cea mai bună temă de campanie, pentru că procesele și structurile din administrația publică nu sunt subiecte foarte sexy, dar fix pe acest fundament nou vreau să clădesc administrația mea - de fapt administrația noastră, a tuturor: o nouă cultură organizațională, bazată  pe colaborare, nu ierarhie; funcționari publici care tratează cetățeanul ca un client, nu ca un petiționar; eficientizarea serviciilor prin digitalizare radicală. În secolul 21 nu mai trebuie să pierdem timp stând la cozi.

Nu în ultimul rând, vom stopa sifonarea și risipirea banilor publici în scopuri personale sau ale firmelor de partid. Începând cu un audit general al finanțelor primăriei și a societăților comerciale din subordine, vom introduce măsuri de transparență fără precedent și vom avea zero toleranță față de corupție. Situația financiară a orașului este înspăimântător de proastă, dar Timișoara nu este un oraș sărac. Bogăție îi aducem noi, cetățenii, cu banii, ideile și timpul nostru. Merităm o administrație și un primar care să aibă voința să se folosească de acest potențial pentru a transforma orașul.